După două luni
Revin după două luni de inactivitate. S-au întâmplat destul de multe...
Între timp am dat examen la dermatologie, am fost câteva zile în Frankfurt la un interviu, a fost mult de lucru la licență și, într-un final, am dat și ultimele examene din această facultate. Iar mâine (2 iulie) e absolvirea. Și între toate astea s-au intercalat vreo patru drumuri la București.
M-a cam ajuns oboseala pe acest final de an. Dar acum pot răsufla cât de cât mai ușurat, pentru că doar lucrarea de licență mai trebuie finalizată. Și asta în două-trei săptămâni. Deocamdată o să-mi iau liber vreo trei zile ca să nu fac nimic sau să stau lungit în pat și să mă uit în tavan... e și asta o formă de a nu face nimic.
O parte din mine se bucură că termin facultatea. Începe o nouă viață, indiferent unde se va desfășura ea. Mă așteaptă noi experiențe, noi învățăminte, oameni noi.
Cealaltă parte din mine e tristă. S-au dus probabil cei mai frumoși ani din viață, urmează o despărțire destul de amară de prietenii din facultate, după care fiecare își va urma propriul drum. Drum care pe mulți dintre noi ne va duce cu siguranță în Vest, și mai departe de cei iubiți.
Unul din prieteni spunea că refuză să creadă că s-au terminat cei mai frumoși ani din viață, că el acum și-ar trage un glonț în cap dacă ar fi sigur că ăștia au fost anii cei mai frumoși. Norocul e că nu știi niciodată ce te mai așteaptă. Nu știi niciodată de unde apare surpriza plăcută, care să te facă fericit pentru o perioadă variabilă de timp. Preferabil cât mai lungă.
Privesc către viitor cu încredere și speranță; orice s-ar întâmpla, sunt sigur că voi reuși. Vreau o carieră onorabilă și o familie reușită. Și timp ca, din când în când, să mai miros trandafirii. Chestii banale, dar totuși foarte importante.
Așadar, mâine e absolvirea... După care urmează 4-6 luni de șomaj :)
Între timp am dat examen la dermatologie, am fost câteva zile în Frankfurt la un interviu, a fost mult de lucru la licență și, într-un final, am dat și ultimele examene din această facultate. Iar mâine (2 iulie) e absolvirea. Și între toate astea s-au intercalat vreo patru drumuri la București.
M-a cam ajuns oboseala pe acest final de an. Dar acum pot răsufla cât de cât mai ușurat, pentru că doar lucrarea de licență mai trebuie finalizată. Și asta în două-trei săptămâni. Deocamdată o să-mi iau liber vreo trei zile ca să nu fac nimic sau să stau lungit în pat și să mă uit în tavan... e și asta o formă de a nu face nimic.
O parte din mine se bucură că termin facultatea. Începe o nouă viață, indiferent unde se va desfășura ea. Mă așteaptă noi experiențe, noi învățăminte, oameni noi.
Cealaltă parte din mine e tristă. S-au dus probabil cei mai frumoși ani din viață, urmează o despărțire destul de amară de prietenii din facultate, după care fiecare își va urma propriul drum. Drum care pe mulți dintre noi ne va duce cu siguranță în Vest, și mai departe de cei iubiți.
Unul din prieteni spunea că refuză să creadă că s-au terminat cei mai frumoși ani din viață, că el acum și-ar trage un glonț în cap dacă ar fi sigur că ăștia au fost anii cei mai frumoși. Norocul e că nu știi niciodată ce te mai așteaptă. Nu știi niciodată de unde apare surpriza plăcută, care să te facă fericit pentru o perioadă variabilă de timp. Preferabil cât mai lungă.
Privesc către viitor cu încredere și speranță; orice s-ar întâmpla, sunt sigur că voi reuși. Vreau o carieră onorabilă și o familie reușită. Și timp ca, din când în când, să mai miros trandafirii. Chestii banale, dar totuși foarte importante.
Așadar, mâine e absolvirea... După care urmează 4-6 luni de șomaj :)
Abia astept sa-ti citesc postarile cand incepi munca cu adevarat. Bafta.
RăspundețiȘtergere