Postări

Se afișează postări din aprilie, 2012

Raport de gardă

       Am supraviețuit primei gărzi. Pacienții mei la fel.        A fost o primă gardă relativ liniștită. Spun relativ pentru că urgențe au fost totuși destule, am internat vreo 12 pacienți, dar cazurile nu au fost extrem de serioase cât să mă stresez prea tare.        Decizia de a citi cardiologie înainte s-a dovedit a fi foarte bună, deoarece majoritatea pacienților au fost cardiologici: angină pectorală de novo, tahiaritmii pe fond de fibrilație atrială, crize hipertensive cu început de encefalopatie hipertensivă. Pe lângă astea, dureri abdominale cu analize de laborator normale. Iar cireașa de pe tort a fost un tânăr de 20 de ani cu tratament antipsihotic ce fusese pișcat de o căpușă în ziua precedentă și a venit să se asigure că nu are borrelioză. Duminică seara la ora 22!        Nu i-am tratat pe toți chiar ca la carte, a fost și greu dat fiind că am stat primele 3 luni numai pe secția de gastroenterologie, dar mă bucur că am reușit să-i ameliorez astfel încât colegul din ga

Povestiri din crip... ăăă... urgență

        O tanti de 68 de ani cu dureri toracice este trimisă de medicul de familie de urgență la spital cu suspiciune de angină pectorală. Triajul a marcat-o cu portocaliu în sistem (medic în max 15 minute). Mă duc eu... intru în sala de consultații, mă aștept să văd ceva simptomatologie dramatică, agonie, moarte de om. Tanti stătea întinsă în pat și n-avea nici pe dracu! Ce găsesc eu la examenul clinic în urgență? Herpes zoster pe hemitoracele stâng! Hai, mă! Serios?!        A fost însă suficient ca toată lumea de pe urgență de la asistentă la medicul de gardă să se excite și să facă toată bateria de teste pentru diagnostic cardio, inclusiv troponina și obținerea consimțământului pentru cateterizare cardiacă și să o îndoape cu anticoagulante! Eu personal nu mă mai mir cum de se cheltuie anual 9-10% din PIB (și Germania are PIB, nu glumă!) pe sănătate...

Cu demenții la spital

       Într-una din zile acum mai multe săptămâni am avut de tratat o tanti în vârstă de 90 de ani care venise cu infecție urinară și stare generală alterată. Nimic deosebit! aș putea spune, numai că respectiva tanti era dementă. Nici prea prea, nici foarte foarte. Adică nici prea dementă ca să fie legumă și să stea numai la pat, dar nici foarte lucidă ca să știe ce se petrece în jurul ei.        Eroina acestei povestiri primea antibiotic intravenos, din cauza stării generale mai alterate. Cum pe aici branulele trebuie să le pună mai mereu medicii, mă trezesc într-o zi că vine o asistentă și spune că la tanti cu demența trebuia pusă o branulă. Ok, iar, de multă vreme o branulă nu mai reprezintă nimic deosebit. Eu mă cam mir, că doar în ziua precedentă îi legasem una. Asistenta răspunde impasibil: și-a scos-o! Urmează discuția: - Tanti, trebuie să vă leg o branulă! - Dar de ce trebuie? - Păi ca să primiți antibiotic și lichid pe venă! - Dar de ce să primesc pe venă? Nu-mi trebuie

A mai rămas puțin timp

Imagine
       Am pierdut deja numărul săptămânilor petrecute pe aici... tot ce știu e că se apropie borna de 3 luni. Am avut 5 zile epuizante cu un trafic foarte mare de pacienți, zilnic 4-5 noi internați, 4-5 externați plus o zi în care m-am ocupat singurel de toată secția de 26 de paturi de interne.        Urmează o săptămână în care voi sta din nou pe secția de internări, în tura intermediară, care mă cam enervează. Programul de lucru e de la 11 la 19.30. Dimineața dacă vrei să dormi bine, nu mai apuci să rezolvi nimic pe ziua în curs, pentru că apoi ieși târziu de la serviciu. Partea bună e că va fi un exercițiu bine-venit pentru garda care urmează duminica viitoare. Prima. Oare?        Mi-am cumpărat tot felul de cărți despre EKG în urgență, medicină de urgență, garda de noapte, ca să mă pun cât pot de bine la punct cu teoria. Probabil că se va dovedi parțial că am dat banii degeaba, dar momentan mă face să mă simt mai bine că le am. Plus că banii cheltuiți pentru dezvoltare per

Sunteți de acord cu investigația?

       Această întrebare se pune mai mult de formă la noi în țară, din ce am văzut prin facultate. Este vorba de consimțământul informat și cum se procedează în România, comparat cu Germania și consecințele rezultate de aici.        De multe ori în România, din ce am văzut prin facultate, așa-zisul consimțământ informat se rezumă la o semnătură dată la repezeală sub declarația „Sunt de acord cu investigația/procedura” cu câteva minute înainte. Medicii nu par să-și dea seama că se expun unui risc penal în cazul apariției unei complicații (sau poate doar ignoră acest risc). De aici pot rezulta nenumărate procese de malpraxis, în combinație cu procesomania care s-a instalat în ultimii ani și imaginea proastă mereu propovăduită de mass-media. La această situație cred că își aduce aportul și lipsa de (sau insuficienta) reglementare din domeniu.        În continuare voi da exemple de investigații și proceduri relativ uzuale și cele mai frecvente complicații: - esofagogastroduodenoscopia

Reflectorul

       În orășelul ăsta mic există un singur bar mai cu lipici și mai frecventat de tineri... îi zice Wunderbar. E locul unde ieși când te plictisești în casă și n-ai mașină să mergi în altă parte.        Acum că am făcut exposé-ul, să trec la subiect. Mă întorceam eu într-o noapte cu ceva mai mult de o bere la bord către casă. Păsărelele ciripeau, iar eu mă gândeam la cai verzi pe pereți. Feeric, ce să mai discutăm. Drumul trecea pe o stradă liniștită, cu blocuri mici. La un moment dat, se aprinde brusc o lumină orbitoare peste mine. Mă așteptam în orice moment să aud un Halt! sau Stehen bleiben! răcnite în stil nazist. Mă așteptam să sară câini și oameni pe mine ca pe ultimul transfug. După ce mă dezmeticesc un pic și mi se contractă binișor pupilele, văd sursa... ...un reflector cu senzor de mișcare montat la intrarea unuia dintre blocuri.

Cum se cumpără un cablu

Imagine
       Zilele trecute, sătul de a tot umbla până în oraș când aveam nevoie să scot ceva la imprimantă sau să copiez vreo hârtie, mi-am cumpărat o imprimantă multifuncțională.        Când ajung acasă și dau s-o instalez, surpriză! lipsea cablul USB de conectare la calculator. Mă gândesc și eu ca tot românu': bă, l-or fi ciordit ăia la magazinul de electronice. Din Oldenburg! La 25 de km! Totuși, înainte de a mă impacienta prea tare din această cauză, am căutat pe google. Unde am găsit că nemernicii de la această cunoscută firmă de electronice de birou livrează într-adevăr imprimanta respectivă fără cablu USB!        Acum dă-i și caută pe site-urile marilor rețele de magazine de electronice cât face un cablu USB. Încoace 4 euro, dincolo 5 euro, plus trimiterea încă 5 euro. Hopa... stai un pic că n-o să dau acuma 10 euro pe un amărât de cablu! Așa că am ieșit într-o zi după serviciu în oraș și am bătut centrul vreme de vreo jumătate de oră... Am găsit în cele din urmă un service

Contra curentului

Vă las să trageți singuri concluzia. Dr. Paulo Ubiratan - Porto Alegre , Rio Grande do Sul, într-un interviu acordat televiziunii locale, a fost întrebat despre unele sfaturi pe care le-a dat totdeauna... Întrebare: exercițiile cardiovasculare prelungesc viața? Răspuns: Inima a fost făcută pentru a bate de un număr de ori... Nu-ți irosi bătăile cu exerciții. Totul, în cele din urmă, se uzează. Accelerarea inimii nu vă va face sa trăiți mai mult. E ca și cum ai spune că se poate mări durata vieții unei mașini, dacă o faceți să meargă mai repede. Vrei sa trăiești mai mult? Trage un pui de somn! Î: Ar trebui să mă opresc cu consumul de carne roșie și să mănânc mai multe fructe și legume? R: Trebuie să înțelegi logica eficienței... Vaca ce mănâncă? Iarbă și porumb. Ce sunt astea? Plante. Deci, o friptură nu este nimic altceva decât un mecanism eficient de a introduce legume în corpul nostru. Vrei sa mănânci niște boabe - mănâncă pui! Î: Ar trebui să reduc consumul de alcool? R:

Spre normalitate?

       Aș îndrăzni să spun că am început să mă adaptez. Cu colegii mă înțeleg destul de bine, cu oberii și mai bine. Am dobândit un pic de independență în tratarea pacienților și nu mai sunt nevoit să îi stresez pe cei din jur cu tot felul de întrebări. Aș putea spune că săptămâna asta mersul la serviciu mi-a făcut pentru prima oară plăcere.        Cele trei zile pe care le-am petrecut pe secția de internări nu au fost prilej prea mare de nervi, neavând prea multe bătăi de cap. Programul de la 11 la 19.30 a fost singura chestie care m-a cam deranjat, pentru că nici dimineața, nici seara nu apucai să rezolvi mare lucru.        Oberii mi-au spus că sunt foarte încântați de progresul meu, de faptul că scriu bine scrisorile medicale de externare. Iar vineri am reușit să-l mai prind pe unul dintre ei, unul dintre cei doi oberi nemți, cu lecția neînvățată. Mai în glumă, mai în serios, oberul respectiv mi-a spus că citesc prea multe cărți. De fapt este doar materie bine învățată în facult