Sunteți de acord cu investigația?
Această întrebare se pune mai mult de formă la noi în țară, din ce am văzut prin facultate. Este vorba de consimțământul informat și cum se procedează în România, comparat cu Germania și consecințele rezultate de aici.
De multe ori în România, din ce am văzut prin facultate, așa-zisul consimțământ informat se rezumă la o semnătură dată la repezeală sub declarația „Sunt de acord cu investigația/procedura” cu câteva minute înainte. Medicii nu par să-și dea seama că se expun unui risc penal în cazul apariției unei complicații (sau poate doar ignoră acest risc). De aici pot rezulta nenumărate procese de malpraxis, în combinație cu procesomania care s-a instalat în ultimii ani și imaginea proastă mereu propovăduită de mass-media. La această situație cred că își aduce aportul și lipsa de (sau insuficienta) reglementare din domeniu.
În continuare voi da exemple de investigații și proceduri relativ uzuale și cele mai frecvente complicații:
- esofagogastroduodenoscopia și colonoscopia
Cum se procedează în Germania? Potrivit unei legi apărute în anii 80, orice manoperă medicală efectuată fără consimțământ informat constituie vătămare corporală, iar medicul responsabil este pasibil de pușcărie. Astfel, există formulare dedicate pentru fiecare procedură, în care se explică pe larg absolut toate riscurile implicate, începând cu banala flebită de cateter periferic și terminând cu riscul de septicemie și eventual deces.
Medicul trebuie să poarte o discuție cu pacientul pentru a explica de ce este nevoie de această procedură/investigație și rezultatele urmărite și pentru a clarifica riscurile în funcție de patologia preexistentă a pacientului respectiv. Acest lucru se face obligatoriu cu o zi înainte de manopera planificată, pentru ca pacientul să aibă timp de gândire. După ce toată tărășenia a avut loc, pacientul semnează formularul și abea apoi are loc procedura. Dacă pacientul nu este de acord, trebuie de asemenea să semneze pe formular pe un spațiu dedicat.
Toată chestia asta este de multe ori consumatoare de timp și hârtie, dar este o excelentă umbrelă din punct de vedere legal, în caz că apar anumite complicații. Evident că nimeni nu va provoca intenționat unui pacient o perforație intestinală la colonoscopie, dar câteodată pur și simplu se întâmplă, indiferent de experiența medicului care realizează intervenția. Iar medicii din România, chiar dacă de multe ori profesional sunt mai buni decât ce am văzut pe aici, nu sunt protejați din punct de vedere legal datorită neglijării acestui aspect.
De multe ori în România, din ce am văzut prin facultate, așa-zisul consimțământ informat se rezumă la o semnătură dată la repezeală sub declarația „Sunt de acord cu investigația/procedura” cu câteva minute înainte. Medicii nu par să-și dea seama că se expun unui risc penal în cazul apariției unei complicații (sau poate doar ignoră acest risc). De aici pot rezulta nenumărate procese de malpraxis, în combinație cu procesomania care s-a instalat în ultimii ani și imaginea proastă mereu propovăduită de mass-media. La această situație cred că își aduce aportul și lipsa de (sau insuficienta) reglementare din domeniu.
În continuare voi da exemple de investigații și proceduri relativ uzuale și cele mai frecvente complicații:
- esofagogastroduodenoscopia și colonoscopia
- perforație (cea mai gravă, necesită operație)
- hemoragie (poate necesita reintervenție endoscopică, poate necesita transfuzie de sânge)
- infecție (în cazuri rare poate duce până la septicemie)
- alergie la substanța de contrast, în cazuri rare evoluție cu șoc
- criză hipertiroidiană datorită substanței de contrast iodate
- insuficiență renală acută
- cliparea ductului coledoc sau a hepaticului comun în locul celui cistic (necesită reintervenție cu abdomenul deschis și derivație bilio-digestivă)
- lezarea vaselor cu hemoragie masivă și necesitatea conversiei la operație deschisă
Cum se procedează în Germania? Potrivit unei legi apărute în anii 80, orice manoperă medicală efectuată fără consimțământ informat constituie vătămare corporală, iar medicul responsabil este pasibil de pușcărie. Astfel, există formulare dedicate pentru fiecare procedură, în care se explică pe larg absolut toate riscurile implicate, începând cu banala flebită de cateter periferic și terminând cu riscul de septicemie și eventual deces.
Medicul trebuie să poarte o discuție cu pacientul pentru a explica de ce este nevoie de această procedură/investigație și rezultatele urmărite și pentru a clarifica riscurile în funcție de patologia preexistentă a pacientului respectiv. Acest lucru se face obligatoriu cu o zi înainte de manopera planificată, pentru ca pacientul să aibă timp de gândire. După ce toată tărășenia a avut loc, pacientul semnează formularul și abea apoi are loc procedura. Dacă pacientul nu este de acord, trebuie de asemenea să semneze pe formular pe un spațiu dedicat.
Toată chestia asta este de multe ori consumatoare de timp și hârtie, dar este o excelentă umbrelă din punct de vedere legal, în caz că apar anumite complicații. Evident că nimeni nu va provoca intenționat unui pacient o perforație intestinală la colonoscopie, dar câteodată pur și simplu se întâmplă, indiferent de experiența medicului care realizează intervenția. Iar medicii din România, chiar dacă de multe ori profesional sunt mai buni decât ce am văzut pe aici, nu sunt protejați din punct de vedere legal datorită neglijării acestui aspect.
Comentarii
Trimiteți un comentariu