3 gărzi

       După 3 gărzi făcute relativ la rând una după alta, pot să zic că nu a fost chiar atât de rău pe cât mă așteptam prima oară.

       Am constatat că stresul cel mai mare nu e cu urgențele propriu-zise, ci cu monitoarele și telefoanele care piuie încontinuu. Pacienții conectați la monitor în saloane sunt centralizați la un singur monitor în camera de gardă. Are pacientul bradicardie? monitorul piuie. Are pacientul microvoltaj că aparatul nu mai detectează complexele QRS? monitorul piuie urât a asistolie. Se mișcă pacientul un pic mai mult de înregistrează aparatul și contracțiile musculare? Monitorul interpretează ca fiind tahicardie și, ați ghicit, piuie! Iar în condițiile în care ai vreo 5 pacienți aproape constant conectați la monitor, piuitul în camera de gardă este neîntrerupt.

       Apoi vine telefonul mobil din rețeaua interioară a spitalului pe care trebuie să-l ai asupra ta. Și te sună triajul că a mai venit un pacient de interne. Te sună de pe o secție să vii să pui branule la pacienți. Te sună de pe altă secție că la nu știu care tanti i s-a făcut rău și să vii să te uiți la ea. Te sună asistenta de pe altă secție că nenea Cutare are transaminazele crescute - cât de crescute? - nu știu, nu m-am uitat - păi sunt la 200, sunt la 1000? - păi pe la 100 - păi cu ce boală a venit nenea? - păi cu ciroză hepatică - păi tocmai ți-ai dat singură răspunsul!

       Și tot acest piuit pe mine cel puțin mă stresează și mă enervează și mă obosește din cale-afară.

       Altfel, nici ieri, nici azi nu s-a întâmplat mare lucru prin urgență. Mai nou am constatat că se poate veni la spital și cu tahicardie sinusală (!).

Pe curând!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații