Chestii care nu se învață la medicină

      Pe lângă cei (cel puțin) 6 ani petrecuți în facultate pentru a deveni „doftor”, învățând tot felul de ciudățenii despre corpul uman, devenind noi înșine niște ciudați în tot acest proces, pentru a practica medicina sunt necesare câteva lecții care nu ți le predă nimeni. Poate doar profesorul ultim: experiența.

       Experiența mea de începător m-a învățat câteva mărunțișuri deja, totul pe calea cea grea. Adică been there, done that, făcut greșeala, tras învățăminte, băgat la dovleac. Să trecem, deci, la afaceri!

1. Nu te lași niciodată presat de către pacient să grăbești externarea. Poate că sună la mintea cocoșului, dar în situația respectivă e (era) complicat să tratezi corespunzător situația.
       Te ții tare pe poziții chiar și atunci când vin aparținătorii să te facă troacă de porci, că de ce-l ții în spital când uite ce bine îi merge.
       Te ții tare chiar și atunci când te sună medicul de familie să te facă troacă de porci că de ce ții pacientul cu situație paliativă internat, când el ar trebui să-și trăiască ultimele zile acasă, dar el de fapt e în septicemie. Și dacă îl lași acasă prematur s-ar putea să nu-și mai trăiască nici ultimele zile.
       Din fericire, dacă nu reușești să-i convingi pe căpoși, există întotdeauna un formular pe care scrie „externare la cerere” pe care îl poți băga la înaintare.

2. Niciodată, niciodată, niciodată nu lași pacienții mai complicați acasă înainte de a face un ultim control de laborator.

3. Medic „boboc” + asistentă bătrână și cu experiență = probleme. Situația asta te va face să pari un incompetent și jumătate. O simplă întrebare de genul „De ce așa și nu altfel?” ți-a stricat deja ziua. Și mai aiurea e când oberul zice ca asistenta.

4. Medicina se învață pur și simplu făcând și repetând și luând totul iar de la capăt. Și lucrurile le faci de obicei singur, sau ți se arată/explică cel mult o dată. Ai greșit? Asta e. Acum corectează-ți greșeala. Ai făcut corect? Repetă!

5. Nene/Tanti, aveți cancer! Comunicarea unui diagnostic grav necesită mult tact și pregătire. Orele de psihologie, comunicare etc făcute prin facultate sunt degeaba când stai cu omul în față.

       Cam asta e mostra mea de înțelepciune acumulată până acum. Pe curând!

Comentarii

  1. BUNA DIMINETA.DOMNUL DOCTOR ,EU SUNT FERM CONVINSA CA ESTE VORBA DE CEI 7 ANI DE ACASA,DE CONSTIINTA SI PROFESIONALISM.EU AM INVATAT CA ETICA MEDICALA NE SPUNE CLAR CA,TOTUL SE PUNE IN INTERESUL PACIENTULUI?SI TREBUIE SA NE DESFASURAM ACTIVITATEA IN ECHIPA SI CA ASISTENTUL ESTE COORDONAT DE MEDIC,ASISTENTUL ESTE SUBALTERNUL MEDICULUI,ASISTENTUL EXECUTA PRIN INTERMEDIUL LEGII INDICATIILE MEDICULUI.MEDICUL ESTE SINGURUL COORDONATOR AL ASISTENTULUI,SUNT DIN REGAT, AM FACUT SCOALA IN ARDEALSI AM AVUT DIRIGINTE MEDIC GERMAN DIN ULM.MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA AM INVATAT MESERIE FOARTE FRUMOASA SI SUPERIOR CALITATIVA FATA DE ALTE CENTRE.PENTRU DUMNEAVOASTRA,CEVA SPECIAL-,,DOCTORUL SPRIJINA DIVINITATEA IN CREEATIA EI,,.VA FELICIT SI VA DORESC MULT SUCCES.DACA SUFLETESTE VA SIMTITI IMPLINIT,SI SUNT CONVINSA CA DA,SE MERITA.PASUL IMPORTANT SI PLIN DE CURAJ CARE LATI FACUT,DIN MULTE PUNCTE DE VEDERE.MA MANDRESC CA SUNTEM ROMANI.SANATATE SI PROSPERITATE.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din experiența mea as dori sa mai adaug ceva:daca pacientul ( sau aparținătorii) dorește sa rămână in Spital internat, atunci internează-l! Altfel vei avea parte de multe complicatii: se va plânge superiorului tau ca nu a fost bine tratat sau ca nu i s-au oferit suficiente informații,si se va întoarce oricum peste putin timp(câteodată in aceeași zi la colegul tau)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații