Un an în Germania
A trecut aproape un an (fără câteva zile) de când am venit în Germania. Am avut experiențe bune și experiențe neplăcute, am cunoscut oameni de treabă și oameni nemernici.
Spitalul unde lucrez este destul de performant, în ciuda zonei prin excelență provinciale de deservire, iar echipa, deși nu e strălucită, este ok. Încetul cu încetul începe să mi se acrească zona și clima de rahat, dar atâta vreme cât voi avea ceva de învățat de la oamenii cu care lucrez și condițiile de muncă vor rămâne suportabile voi rămâne aici.
După toate aceste experiențe pot trage cu mare siguranță două concluzii.
1. Mitul neamțului corect este spulberat. Nemții aceia conform tiparului cunoscut de noi au acum 70-80 de ani, sunt demenți și stau prin aziluri de bătrâni. Ei au scos Germania din ruine după 1945, au muncit o viață întreagă pentru ca la bătrânețe să ajungă să fie tratați de mine și de alți medici străini. Însă generația actuală este mult mai cinică, mult mai egoistă, mult mai materialistă. Iar generația care urmează este praf de-a dreptul. Alcoolizați, drogați, promiscui și scăpați de sub control. Toate astea începând de la 12-13 ani, știu pentru că îi văd în fiecare gardă de weekend. Acesta este viitorul Germaniei, aceștia sunt adulții de mâine. Viața le va da încontinuu pumni peste bot, se vor trezi la realitate sau vor muri. Judecând însă după „performanțele” de la Bacalaureat din ultimele două veri, nici în România nu e viitorul mai roz.
2. Am constatat cu mare satisfacție că școala de medicină din România (sau Cluj cel puțin) încă este la înălțime. Am înjurat de multe ori înainte de examene sutele de detalii care trebuiau memorate, dar aici am profitat din plin de toate aceste cunoștințe acumulate mai mult cu chin decât cu plăcere. Am avut nenumărate situații în care am putut să le dau peste nas cu știința chiar colegilor mai în vârstă și mai experimentați decât mine. Un mare minus al colegilor germani e că nu prea știu să gândească logic. Ei și-au învățat (tocit) niște algoritmi pe care îi aplică practic, dar în momentul în care ceva nu merge cum au învățat ei că trebuie să meargă, rămân fără idei. Pe de altă parte sunt supradependenți de examinările imagistice, unde radiologul le spune mură în gură ce are pacientul. Noi am fost învățați să nu mergem mai departe fără a avea un diagnostic clinic, nemții când au niște dureri abdominale mai ciudate (care nu se prezintă ca la carte) nu ezită să ceară CT abdominal în secunda doi. Ori când se ia curentul (extrem de improbabil, dar totuși) rămâi în buzunar cu un stetoscop și propriile mâini.
Însă școala românească de medicină nu va mai rămâne mult timp la acest nivel, dacă nu se va face ceva pentru a-l menține. Goana pentru bani, pentru finanțare a universităților de medicină a dus la situația în care oameni care au trecut ca gâsca prin apă prin facultate ajung să-și ia diploma de medic. Studenții sunt trecuți și cu 5 numai să nu cumva să rămână repetenți și să abandoneze studiul, că atunci nu mai vin bani de la stat pentru locurile bugetate sau din taxa de școlarizare.
Sincer, nu mă mai mir că, în condițiile unui salariu de mizerie, corupția se perpetuează liber în sistem prin unii absolvenți de medicină de calitate îndoielnică, ce văd în medicină mai mult o afacere decât o chemare.
Pe curând!
Spitalul unde lucrez este destul de performant, în ciuda zonei prin excelență provinciale de deservire, iar echipa, deși nu e strălucită, este ok. Încetul cu încetul începe să mi se acrească zona și clima de rahat, dar atâta vreme cât voi avea ceva de învățat de la oamenii cu care lucrez și condițiile de muncă vor rămâne suportabile voi rămâne aici.
După toate aceste experiențe pot trage cu mare siguranță două concluzii.
1. Mitul neamțului corect este spulberat. Nemții aceia conform tiparului cunoscut de noi au acum 70-80 de ani, sunt demenți și stau prin aziluri de bătrâni. Ei au scos Germania din ruine după 1945, au muncit o viață întreagă pentru ca la bătrânețe să ajungă să fie tratați de mine și de alți medici străini. Însă generația actuală este mult mai cinică, mult mai egoistă, mult mai materialistă. Iar generația care urmează este praf de-a dreptul. Alcoolizați, drogați, promiscui și scăpați de sub control. Toate astea începând de la 12-13 ani, știu pentru că îi văd în fiecare gardă de weekend. Acesta este viitorul Germaniei, aceștia sunt adulții de mâine. Viața le va da încontinuu pumni peste bot, se vor trezi la realitate sau vor muri. Judecând însă după „performanțele” de la Bacalaureat din ultimele două veri, nici în România nu e viitorul mai roz.
2. Am constatat cu mare satisfacție că școala de medicină din România (sau Cluj cel puțin) încă este la înălțime. Am înjurat de multe ori înainte de examene sutele de detalii care trebuiau memorate, dar aici am profitat din plin de toate aceste cunoștințe acumulate mai mult cu chin decât cu plăcere. Am avut nenumărate situații în care am putut să le dau peste nas cu știința chiar colegilor mai în vârstă și mai experimentați decât mine. Un mare minus al colegilor germani e că nu prea știu să gândească logic. Ei și-au învățat (tocit) niște algoritmi pe care îi aplică practic, dar în momentul în care ceva nu merge cum au învățat ei că trebuie să meargă, rămân fără idei. Pe de altă parte sunt supradependenți de examinările imagistice, unde radiologul le spune mură în gură ce are pacientul. Noi am fost învățați să nu mergem mai departe fără a avea un diagnostic clinic, nemții când au niște dureri abdominale mai ciudate (care nu se prezintă ca la carte) nu ezită să ceară CT abdominal în secunda doi. Ori când se ia curentul (extrem de improbabil, dar totuși) rămâi în buzunar cu un stetoscop și propriile mâini.
Însă școala românească de medicină nu va mai rămâne mult timp la acest nivel, dacă nu se va face ceva pentru a-l menține. Goana pentru bani, pentru finanțare a universităților de medicină a dus la situația în care oameni care au trecut ca gâsca prin apă prin facultate ajung să-și ia diploma de medic. Studenții sunt trecuți și cu 5 numai să nu cumva să rămână repetenți și să abandoneze studiul, că atunci nu mai vin bani de la stat pentru locurile bugetate sau din taxa de școlarizare.
Sincer, nu mă mai mir că, în condițiile unui salariu de mizerie, corupția se perpetuează liber în sistem prin unii absolvenți de medicină de calitate îndoielnică, ce văd în medicină mai mult o afacere decât o chemare.
Pe curând!
Bine zis. Un singur lucru as avea de comentat. Asa cum orice padure are uscaciunile ei, asa si cu tineretul. E adevarat ca ce vezi in garzi sunt vai mama lor, insa tu vezi acolo doar stricaciunile ca sa zic asa. Eu am avut norocul sa cunosc si alt fel de pustani si m-au surprins placut.
RăspundețiȘtergere