Dimineața în zori
Dacă ești medic, noaptea în gardă nu se doarme. Cel mult se moțăie. Pe o targă incomodă din urgență.
Primesc un apel în ultima gardă pe la ora 4 de pe secție că un nene și-a scos sonda urinară cu tot cu balonașul de blocare și acuma sângerează de mama focului de pe uretră și asistenta se simțea deja cam depășită de situație. Eu zic „cu garou la baza penisului ai încercat?” Cică nu, doar cu tamponament. Bine, hai că mă duc să mă uit.
Ajung în salon, tablou dramatic, mult sânge pe jos, moarte de om, ce să mai discutăm. Asistenta zice triumfătoare că s-a oprit hemoragia. Bun, oprim anticoagulantele. Sonda urinară zăcea pe jos, balonașul de blocare încă era umflat, având un diametru de circa 4 cm. Îl întreb pe nenea „măi nene, dar nu te-a durut când ai tras de sondă?” „Un pic”, zice. Balonașul respectiv stă la vârful sondei urinare și atunci când este umflat, blochează sonda în vezică. Este umplut cu lichid, nu cu aer, tocmai că lichidul nu este compresibil și nu își schimbă volumul. Adică nu îl poți scoate de acolo decât dacă vrei cu adevărat și ești foarte insistent.
Bun, fiindcă e deja 4.30 și nu vreau să fiu eu singurul fraier care s-a dat jos din pat pentru chestia asta, sun urologia. Urologul răspunde după câteva țârâituri bune, semn că Moș Ene stătea bine pe la gene. „Uite, am un nene care și-a scos sonda urinară cu tot cu balonașul de blocare și a sângerat puternic. Nu vrei să te uiți un pic la el?” „Cât e ceasul?” fu prima întrebare a urologului. „4.30” zic eu. „Lasă-l până dimineață cu calmante dacă are dureri, și-l facem în tura de zi”. Bip, bip, bip, bip.
Și așa am rămas singurul fraier care s-a dat jos din pat pentru chestia aia.
Morala: nu trage de sonda aia urinară never ever, cu atât mai mult noaptea la ora 4. În primul rând doare, în al doilea rând oricum nu se uită nimeni mai competent decât un internist la tine.
Primesc un apel în ultima gardă pe la ora 4 de pe secție că un nene și-a scos sonda urinară cu tot cu balonașul de blocare și acuma sângerează de mama focului de pe uretră și asistenta se simțea deja cam depășită de situație. Eu zic „cu garou la baza penisului ai încercat?” Cică nu, doar cu tamponament. Bine, hai că mă duc să mă uit.
Ajung în salon, tablou dramatic, mult sânge pe jos, moarte de om, ce să mai discutăm. Asistenta zice triumfătoare că s-a oprit hemoragia. Bun, oprim anticoagulantele. Sonda urinară zăcea pe jos, balonașul de blocare încă era umflat, având un diametru de circa 4 cm. Îl întreb pe nenea „măi nene, dar nu te-a durut când ai tras de sondă?” „Un pic”, zice. Balonașul respectiv stă la vârful sondei urinare și atunci când este umflat, blochează sonda în vezică. Este umplut cu lichid, nu cu aer, tocmai că lichidul nu este compresibil și nu își schimbă volumul. Adică nu îl poți scoate de acolo decât dacă vrei cu adevărat și ești foarte insistent.
Bun, fiindcă e deja 4.30 și nu vreau să fiu eu singurul fraier care s-a dat jos din pat pentru chestia asta, sun urologia. Urologul răspunde după câteva țârâituri bune, semn că Moș Ene stătea bine pe la gene. „Uite, am un nene care și-a scos sonda urinară cu tot cu balonașul de blocare și a sângerat puternic. Nu vrei să te uiți un pic la el?” „Cât e ceasul?” fu prima întrebare a urologului. „4.30” zic eu. „Lasă-l până dimineață cu calmante dacă are dureri, și-l facem în tura de zi”. Bip, bip, bip, bip.
Și așa am rămas singurul fraier care s-a dat jos din pat pentru chestia aia.
Morala: nu trage de sonda aia urinară never ever, cu atât mai mult noaptea la ora 4. În primul rând doare, în al doilea rând oricum nu se uită nimeni mai competent decât un internist la tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu