Vatertag

       Anul acesta a picat pe 9 mai sărbătoarea Christi Himmelfahrt, adică Voiajul spre cer al lui Cristi. Se pare că aceasta este o ocazie deosebită, pentru că nu se muncește. În Germania se sărbătorește însă pe 9 mai și Vatertag (ziua tatălui), pretext bun pentru toți bărbații, pretinși sau adevărați, tați sau nu, să tragă la măsea cât e ziua de lungă. Iar de data asta ocazia a fost dublă.

       Coincidență sau nu, de gardă în acea inefabilă după-amiază eram chiar eu. Și de pe la ora 15 au început să curgă (și să se scurgă) cetățenii alcoolizați peste propriile toleranțe prin urgență. Culeși de prin șanțuri, de prin baruri, cu taxiul, cu salvarea sau cu poliția. 2 la mie, 2.5 la mie, 3 la mie, care dă mai mult?! A, domnul de acolo din spate care abea suflă, 4.6 la mie! (pentru un băutor și un ficat neantrenat, o alcoolemie de peste 2.5-3 la mie cam înseamnă comă alcoolică).

      Am avut vreo doi care erau atât de alcoolizați că, vezi mai sus, abea suflau. Cu toate că situația se prezenta la început dramatic, după câteva ore de somn respectivii au părăsit urgența pe propriile picioare. Deși de obicei mă cam irită astfel de comportamente, în ziua respectivă nu am putut decât să mă amuz de situațiile create și întrebările de genul „Cine, EU?” la trezirea din beție.

Astăzi cam atât. Savurați cu moderație