Yoyo

       Am mai descoperit recent un tip caraghios de pacient. O să-i spun pacientul yoyo.


       Pacientul yoyo este acel tip de pacient care se prezintă în urgență cu o problemă, de obicei minoră, pentru care nu este necesară internarea. Îi prescrii un tratament și-l trimiți cu recomandări acasă, urmând a se prezenta cât de repede posibil la medicul de familie pentru a-și lua tratamentul. De regulă, până ajunge la medicul de familie, la plecarea din urgență se dau câteva doze din tratamentul prescris. Până aici nimic ieșit din comun, cu probleme minore ne consumăm jumătate din timpul petrecut pe urgență. Partea caraghioasă și, câteodată, enervantă e că pacienții yoyo se întorc în urgență cu aceleași probleme la interval de ore, maxim zile.

       Astfel, îl văd într-una din serile mele în gardă pe un nene cu pneumonie care se trata la medicul de familie. Se prezentase pentru că îi apăruse o durere pleuritică în zona cu pneumonia, un junghi inspirator. Medicul de familie își făcuse treaba foarte bine, investigațiile erau toate făcute în ambulatoriu, iar tratamentul era corect. Îi prescriu pacientului respectiv niște antiinflamator nesteroidian și un inhibitor de pompă de protoni ca să nu vină peste o săptămână cu ulcer gastric, îi explic că durerile respective vor persista cam tot atât ca și pneumonia și că trebuie să aibă un pic de răbdare până se ameliorează, dar că nu e nimic serios pentru care trebuie internare.
       Cine credeți că se prezintă în noaptea următoare? Și nu oricum, ci cu salvarea. Eu dormeam la momentul respectiv, l-a văzut colega de pe terapie intensivă și în cele din urmă l-a internat... ca să-i trateze pneumonia.

      Fac o mică paranteză. La noi, medicul de pe urgență are voie să se culce la ora 1, urmând ca medicul de pe terapie intensivă să se ocupe de treabă, dacă este liniște în spital. Dacă lucrurile se aglomerează, poate oricând să-l trezească pe coleg. Situația este însă de obicei de asemenea natură, că rareori s-a ajuns să mă culc mai repede de ora 4.

       Urmează un puști de 21 de ani, culmea, tot cu dureri toracice. Fiind de gardă pe interne, deși sună destul de absurd, facem și la vârste din acestea mai fragede excluderea formală a unui infarct. EKG-ul respectivului era numai bun de pus într-o carte de profil la rubrica „Normal”. Analizele de sânge erau bune, așa că i-am pus eticheta „dureri toracice de origine parietală”. Cu alte cuvinte durerile veneau de la ansamblul musculo-scheletal, nu de la organele conținute în torace. Pe lângă asta, când l-am luat un pic de o aripă și am început să-l mișc, am putut să-i accentuez durerile. Antiinflamator nesteroidian, inhibitor de pompă de protoni și p-aci ți-e drumul. Case closed.
       Cine se prezintă în urgență peste vreo 3-4 ore cu salvarea? Noroc că asistentele de la triaj și-au făcut milă de mine și l-au trimis la ortopedie pe principiul că la internist totul a fost ok.

       O să mai povestesc despre o tanti care a stat internată la noi. Infecție urinară cu febră și stare generală alterată, dar în rest fără boli cronice. După ce a făcut antibiotic pe venă timp de 5 zile și și-a revenit, am externat-o cu încă 5 zile de tratament cu antibiotic pe gură, ca să fim siguri că bacteriile ce colcăiau pe la ea prin vezică sunt date gata, la fel ca ființele alea verzi din veceu în reclamele de la Domestos.
       Cine se întoarce după o zi cu febră în urgență? Ia ghiciți! Prima întrebare pe care am pus-o: „Tanti, da antibioticul ți l-ai luat?” „Păi nu.”

       Deși mai sunt și doamne în această categorie de pacienți yoyo, cei mai mulți sunt bărbați. Și să te ferească Gaia, Zeus și Hipocrate să consulți în urgență bărbați pe care îi doare în fund sau în cot, că sunt în stare să-ți scoată ochii cu dizabilitatea lor. Vorba unui amic de-al meu de pe chirurgia de la noi din clinică, toate problemele se rezolvă cu un tușeu rectal. După ce ai făcut-o nu mai contează că ești negru sau maro sau galben la piele, sau că vorbești germană mai stricat ca un turc crescut în Bayern. După ce ai făcut-o ești doar nebunul care le-a băgat degetul în fund. Și te vor asculta fără crâcnire cu privirea în pământ, contemplând nou experimentatele dimensiuni ale umilinței și supunerii.

Pe curând!

Comentarii

  1. Deci postarea asta a fost geniala :))). Ma bucur ca am descoperit blogul tau...Ma mai ajuta sa imi reamintesc de ce am dat la medicina...

    RăspundețiȘtergere
  2. Super povestile! Poate ai putea sa mai adaugi prin paranteze termeni in germana. Cei care ti se par tie interesanti de stiu!

    Numai bine

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei, na, unde mai poate sa vada tanti cu I.U un medic tanar care se trezeste din somn numai si numai pt ea?
    Poate ea cu bacteriile se intelege bine. Hormonii sunt mai problematici la o anumita varsta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Încă mai rad de la ce ai scris in postarea asta...nici eu nu as fi putut atât de bine sa descriu pacientii mei după tupeu rectal! Unii dintre ei sunt atât de socati ca li s-a întâmplat asta încât mai povestesc si pe Secție la schwestere si ma țin minte si după o saptamana daca ma mai vad!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații