Am doar 18 ani
Revenirea la primul spital nu s-a dovedit a fi dezastrul maxim pe care mi l-au preconizat unii, dimpotrivă... Din cauza unor permutări de personal, șeful m-a trimis în sfârșit la endoscopie. Așa că aș putea spune că lucrurile s-au desfășurat la momentul potrivit, la locul potrivit.
Și aveam eu într-o zi pe masa de endoscopie o tanti pe la 80 de ani, care se uita la mine cu neîncredere. Printr-o încrengătură de situații neprevăzute eram în ziua aceea proaspăt tuns și proaspăt ras, pe scurt arătam ca un preșcolar gata de joacă cu gastroscopul. Și mă întreabă tutuindu-mă:
„Mă, copile, tu ești doctor? Câți ani ai, că eu nu îți dau mai mult de 18!”
Eu zic: „Tanti, mai puneți vreo 12 și sunteți pe apraope!
Ea se întoarce către asistente, care erau mai „mature” și zice: „Fetelor, nu-l lăsați pe copilul ăsta să bage camera în mine!”
La care eu răspund numai: „Dați-i cu propofol!”
Iar după vreo două minute îmi făceam de cap cu gastroscopul prin stomacul lui tanti!
Și aveam eu într-o zi pe masa de endoscopie o tanti pe la 80 de ani, care se uita la mine cu neîncredere. Printr-o încrengătură de situații neprevăzute eram în ziua aceea proaspăt tuns și proaspăt ras, pe scurt arătam ca un preșcolar gata de joacă cu gastroscopul. Și mă întreabă tutuindu-mă:
„Mă, copile, tu ești doctor? Câți ani ai, că eu nu îți dau mai mult de 18!”
Eu zic: „Tanti, mai puneți vreo 12 și sunteți pe apraope!
Ea se întoarce către asistente, care erau mai „mature” și zice: „Fetelor, nu-l lăsați pe copilul ăsta să bage camera în mine!”
La care eu răspund numai: „Dați-i cu propofol!”
Iar după vreo două minute îmi făceam de cap cu gastroscopul prin stomacul lui tanti!
Comentarii
Trimiteți un comentariu